Privind declararea ca localități partenere a

localităților Remetea și Biatorbágy

2001 

Consiliul Remetea și Consiliul Reprezentativ al Comunei Biatorbágy,

având la bază principiul conviețuirii pașnice între țări și popoare și conduși de dorința de a:

• • • • • • • crea oportunități pentru cunoașterea reciprocă a locuitorilor celor două localități;

            • susține dezvoltarea turismului;

            • facilita cunoașterea realizărilor administrative ale fiecăreia;

            • asigura schimbul de programe culturale, artistice, de sănătate și sportive;

            • păstra tradițiile culturale comune și sentimentul apartenenței comune;

            • facilita consolidarea relațiilor care se formează între organizațiile economice ale celor două părți contractante;

au hotărât să declare:

-localitatea Remetea din România ca localitate parteneră a comunei Biatorbágy;

-localitatea Biatorbágy din Republica Ungară ca localitate parteneră a comunei Remetea.

Despre Biatorbágy

Biatorbágy se află la marginea vestică a județului Pest, la întâlnirea Depresiunii Zsámbék cu Munţii Budai; la sud se învecinează cu Etyek (județul Fejér), la nord cu Páty și Budakeszi, la est cu Budaörs și Törökbálint, iar la vest cu Herceghalom. Suprafața sa este de 4.379 hectare, din care 496 ha sunt intravilan; populația la 1 ianuarie 2013 era de 12.908 locuitori. Începând cu anii 1980 (în mod deosebit din anii 1990) localitatea a cunoscut o creștere dinamică a populației, datorată în parte proximității față de Budapesta și a bunei conectări rutiere.

Biatorbágy este ușor accesibilă datorită autostrăzii M1, şoselei naţionale 1 şi căii ferate, având şi legătură cu inelul M0. Aceste axe au atras dezvoltări industriale și rezidențiale și au apropiat localitatea de Budapesta.

Localitatea de azi s-a format prin unirea satelor Bia și Torbágy; cele două sate s-au comasat oficial în 1966. Ambele au rădăcini vechi: zona a fost locuită încă din preistorie (urme din epoca cuprului și bronzului), iar vestigii ale unor așezări din epoca avarilor au fost de asemenea descoperite. Calea ferată a ajuns în zonă în jurul anilor 1883–1884; gara comună a fost înființată în 1884, iar viaductele (cele două poduri peste văi) au fost finalizate până în 1898 aceste poduri au devenit de atunci unul dintre simbolurile localității. La viaducte este legat și unul din evenimentele tragice ale secolului XX în zonă: pe 12 septembrie 1931 are loc atentatul feroviar comis de Matuska Szilveszter, episod reținut în memoria colectivă locală.

Tradițional, aşezarea are un caracter agricol: pe dealul Katalin (Katalin-hegy) în Torbágy erau viile și livezile, iar în Bia predominau iazurile pentru pește și grădinile pomicole. În a doua jumătate a secolului XX - mai ales după realocarea căii ferate și construirea autostrăzii, a început o dezvoltare mai intensă a zonelor de agrement și rezidențiale: s-a pus în valoare zona Pecató, parcelele mici de grădină s-au transformat în cartiere de vacanță și apoi în zone rezidențiale, iar un nou centru local s-a conturat pe terenurile eliberate de vechea infrastructură feroviară. Investițiile în infrastructură realizate de administrația locală între 1990–1994, precum şi planurile de structură urbană (de ex. Planul de Structură din 2002) au urmărit o creștere planificată.

Astăzi, caracterul Biatorbágy este definit de suburbanizare și de extinderea zonelor economice: terenurile agricole intensive de odinioară își pierd din importanță, iar parcelele mai mici și noile zone rezidențiale ies în prim-plan. Dezvoltarea este însă limitată de relieful și factorii naturali, care restrâng extinderea ulterioară. În același timp, Biatorbágy și-a păstrat valorile istorice și de peisaj, viaductele, iazurile și dealul Katalin rămân elemente importante ale identității sale.