AGRICULTURĂ   SILVICULTURĂ   INDUSTRIE

În toamna anului 1953 au început lucrările pentru construirea Fabricii de Lapte Praf din Remetea. Şantierul era condus de un grup de muncitori sovietici, iar primele instalaţii din fabrică au fost şi ele aduse din Uniunea Sovietică. Istoricul dr. Garda Dezső vorbeşte despre deschiderea fabricii pe data de 23 octombrie 1954. În această zi s-a pregătit industrial prima cantitate de lapte praf, nu numai din România, ci şi din întreaga Europă de Est.

Cantităţile de lapte praf fabricate aici au crescut. În 1973 producţia anuală de lapte praf a ajuns la 2430 de tone. Pe lângă lapte praf fabrica producea unt, îngheţată, brânză şi ciocolată de casă. De exemplu în 1979 cei 192 de muncitori fabricau 54 de produse diferite. În 1990 după schimbarea regimului, fabrica a hotărât să se specializeze în producţia de lapte praf pentru sugari. În iulie 1997 a fost prezentarea primului produs românesc de lapte praf pentru sugari, sub numele de Lactovit – fabricat cu tehnologie daneză-, iar în 1998 a început fabricarea acestuia pe scară industrială.

În 2003 se produceau anual 1500 – 1700 de tone de Lactovit şi 800 – 1000 de tone de alt tip de lapte praf. Laptele necesar pentru această producţie era transportat din 25 de localităţi din judeţul Harghita şi livrat la fabrica din Remetea, unde munceau 326 de angajaţi. În 2011 fabrica s-a îndatorat foarte mult, iar în 2012 s-a început lichidarea ei pentru faliment. Grupul de clădiri ce alcătuieşte fabrica este construit în stilul comunist al anilor cincizeci. Deocamdată, fabrica nu poate fi vizitată.

Este una dintre întreprinderile alimentare cu cel mai mare succes din Remetea, fabrica de ciocolată de casă END-IBO, a început producţia în ianuarie 2000. Produsul de bază este ciocolata de casă, dar se prepară şi turtă dulce cu miere şi bezele cu cocos. Produsele întreprinderii familiale sunt vândute în 22 de judeţe. Aici muncesc 48 de angajaţi şi se produc lunar şaizeci de mii de kilograme de ciocolată de casă. PRODUSE ARTIZANALE TIPICE

Dintre produsele artizanale tipice, cele care au câştigat un mare renume, sunt aşternuturile de lâna de tip cergă, cergile şi aşa-numitele „festékes”, care sunt ţesuturi din lână vopsită. Aşternutul de lână era ţesut din lână albă, sau gri natural, şi deseori, chiar în timpul ţesutului, în fiecare a doua dungă se inserau doi, trei ciucuri. Pe vremuri, fetele duceau la casa bărbatului lor trei aşternuturi din lână, ca dotă, dar acum nu se mai întâmplă asta decât rareori. În ciuda acestui fapt, sunt încă multe femei în Remetea care ţes pături de tip cergă, a căror faimă a ajuns până în ţinuturi îndepărtate. Străinii vin să caute aceste pături pentru a le cumpăra.

Ţesătura de casă, cunoscută sub numele de „festékes”, sau „rakottas”, este o pătură din lână, făcută din două bucăţi de ţesătură, de lăţimea maşinii de ţesut, cusute la mijloc. Cea mai veche pătură, „festékes” găsită în Remetea, este aşa-numita „egyes koszorús”, ceea ce înseamnă că are un motiv în ţesătură. Mai târziu s-au ţesut păturile „ négyes szövésű”, iar apoi s-a trecut la ţeserea „ laposvászon”, care erau pături fără motive în relief, după care s-a răspândit în sat „ kicsikoszorús”, o pătură cu un motiv complicat în relief. Pătura secuiască „festékes” era folosită pe vremuri pentru a acoperi patul, ca faţă de masă, agăţată pe perete ca păretar, aşternută pe spatele calului, iar de sărbători se punea şi pe băncile din căruţe. În zilele noastre ele sunt întinse pe jos, fiind considerate covoare. În afară de ţesut celelalte meserii tradiţionale, abia dacă se mai practică în Remetea. Este adevărat că meseriile importante sunt încă cunoscute:mai trăiesc în sat cioplitori în lemn, fierari-potcovari, tâmplari, dogari. Oamenii din Remetea sunt meşteri renumiţi, se evidenţiază mai ales în meseriile legate de prelucrarea lemnului, dar şi în anumite ramuri ale construcţiilor îşi pun în practică experienţa. În anii comunismului ei au lucrat pe multe şantiere din România, dar mai ales din Bucureşti, iar după schimbarea regimului, au plecat să muncească, la început în Ungaria şi Germania, iar acum muncesc şi în ţări mai îndepărtate din Europa.     PLUTĂRIE